Câte ceva despre psihoterapia pozitivă

 

Scurtă descriere

Întemeietorul psihoterapiei pozitive este Nossrat Peseschkian, neurolog, psihiatru şi psihoterapeut de origine iraniană.

Pornind de la o îndelungată practică terapeutică de orientare psihosomatică, el a înţeles că suntem mult mai preocupaţi de ceea ce nu putem face, decât de ceea ce putem face, suntem mult mai atenţi la ce putem face în caz de boală decât la ceea ce putem face pentru sănătate.

Psihoterapia pozitivă se concentrează asupra puterilor de regenerare pe care le are pacientul, asupra resurselor sale interioare, ceea ce conferă relaţiei terapeut – client o nouă calitate.

Dacă în abordările tradiţionale, între terapeut şi clientul său se află “boala”, în psihoterapia pozitivă locul “bolii” este luat de către “procesul pozitiv”, prin care clientul îşi identifică acele calităţi pe care le deţine şi care îl pot ajuta să răspundă mai adecvat într-o situaţie dată, în funcţie de propriile sale scopuri.

Conflictele şi tulburările îşi au originea de cele mai multe ori în viaţa de zi cu zi. Tocmai de aceea, Peseschkian nu se limitează la descrierea manifestărilor inconştientului, ci porneşte de la relaţiile interpersonale şi de la capacităţile înnăscute ale clientului. El afirmă că problemele conflictuale se dezvoltă pe parcursul confruntării cu mediul şi nu sunt inevitabile şi nici datorate sorţii; ele sunt doar nişte probleme care trebuie rezolvate.

În acest context, cuvântul “pozitiv” capătă o semnificaţie relaţionată cu termenul latin “positum”, care înseamnă ceea ce este dat, factualitatea. Faptele şi lucrurile date nu sunt doar conflicte şi tulburări, ci şi capacităţile înnăscute ale fiecărui om.

 

Metoda psihoterapiei pozitive:

Psihoterapia pozitivă are la bază trei principii:

 

    1. Observarea-distanţarea
    2. Inventarierea
    3. Încurajarea situaţională
    4. Verbalizarea
    5. Lărgirea scopurilor